OMENÍT, -Ă, omeniți, -te, adj. (Înv.) Blând, binevoitor, amabil. – V. omeni. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OMENÍT adj. v. bun, cinstit, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, ono-rabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

OMENÍ, omenesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A primi pe cineva în mod ospitalier; a ospăta, a cinsti. ♦ Refl. A se ospăta. 2. A cinsti, a onora, a slăvi. – Din om. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A OMENÍ ~ésc tranz. pop. 1) (persoane) A trata cu omenie (adăpostind, ospătând, acordând susținere etc.). 2) rar A înzestra cu trăsături de om; a face să aibă însușiri umane. /Din om (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

OMENÍ vb. v. cinsti, incarna, întruchipa, întrupa, ospăta, servi, trata. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

omení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omenésc, imperf. 3 sg. omeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. omeneáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard