OMBROGÉN, -Ă adj. (despre mlaștini) ale cărei plante își extrag substanțele nutritive necesare din umiditatea aerului. (< germ. ombrogen) (Sursa: MDN )
ombrogén adj. m., pl. ombrogéni; f. sg. ombrogénă, pl. ombrogéne (Sursa: Ortografic )
| ombrogen adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ombrogen | ombrogenul | ombrogenă | ombrogena |
| plural | ombrogeni | ombrogenii | ombrogene | ombrogenele |
| genitiv-dativ | singular | ombrogen | ombrogenului | ombrogene | ombrogenei |
| plural | ombrogeni | ombrogenilor | ombrogene | ombrogenelor |
| vocativ | singular | ombrogenule | ombrogeno |
| plural | ombrogenilor | ombrogenelor |
