OMẮT, omături, s. n. (Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (Reg.) Nămete, troian. [Pl. și (m.): omeți] – Din sl. ometŭ „măturare; pospai”. (Sursa: DEX '98 )
OMĂT s. v. zăpadă. (Sursa: Sinonime )
omăt s. n., pl. omături (Sursa: Ortografic )
OMẮT ~uri n. pop. Precipitație atmosferică sub formă de fulgi albi (compuși din cristale de gheață); zăpadă; nea. /<sl. ometu (Sursa: NODEX )
PRESURĂ-DE-OMĂT s. v. pasărea-omătului. (Sursa: Sinonime )
PURICE-DE-OMĂT s. (ENTOM.; Podura nivalis) (rar) puricaș. (Sursa: Sinonime )
pásărea-omătului s. f. (Sursa: Ortografic )
| omăt (pl. omeți) substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | omăt | omătul |
| plural | omeți | omeții |
| genitiv-dativ | singular | omăt | omătului |
| plural | omeți | omeților |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| omăt (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | omăt | omătul |
| plural | omături | omăturile |
| genitiv-dativ | singular | omăt | omătului |
| plural | omături | omăturilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
