OLOGÍT, -Ă, ologiți, -te, adj. Care a rămas olog (1); paralizat de picioare. – V. ologi. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A OLOGÍ ~ésc tranz. A face să se ologească. /Din olog (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE OLOGÍ mă ~ésc intranz. A deveni olog; a se face olog. /Din olog (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

OLOGÍ vb. 1. a (se) schilodi, (înv. și reg.) a (se) calici. (Un om care a ~.) 2. a (se) cotonogi. (O vită care a ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ologí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ologeáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard