Dex.Ro Mobile
OLFACTÍV, -Ă, olfactivi, -e, adj. Care se referă la simțul mirosului. ◊ Mucoasă (sau membrană) olfactivă = mucoasă care căptușește pereții cavităților nazale. Nervi olfactivi = prima pereche de nervi cranieni. – Din fr. olfactif. (Sursa: DEX '98 )

OLFACTÍV, -Ă adj. Referitor la miros, de miros; olfactic. [< fr. olfactif, cf. lat. olfactus – miros]. (Sursa: DN )

OLFACTÍV, -Ă adj. referitor la miros, la perceperea mirosurilor. (< fr. olfactif) (Sursa: MDN )

olfactív adj. m., pl. olfactívi; f. sg. olfactívă, pl. olfactíve (Sursa: Ortografic )

OLFACTÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de olfacție; destinat percepției mirosurilor. Mucoasă ~ă. /<fr. olfactif (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
olfactiv   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular olfactiv olfactivul olfacti olfactiva
plural olfactivi olfactivii olfactive olfactivele
genitiv-dativ singular olfactiv olfactivului olfactive olfactivei
plural olfactivi olfactivilor olfactive olfactivelor
vocativ singular olfactivule olfactivo
plural olfactivilor olfactivelor