OLECRÁN s.n. (Anat.) Apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. [< fr. olécrâne, cf. gr. olene – cot, kranion – cap]. (Sursa: DN )
OLECRÁN s. n. apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. (< fr. olécrâne) (Sursa: MDN )
| olecran (pl. -e) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | olecran | olecranul |
| plural | olecrane | olecranele |
| genitiv-dativ | singular | olecran | olecranului |
| plural | olecrane | olecranelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| olecran (pl. -uri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | olecran | olecranul |
| plural | olecranuri | olecranurile |
| genitiv-dativ | singular | olecran | olecranului |
| plural | olecranuri | olecranurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
