Dex.Ro Mobile
OIERÍT2 s. n. Creșterea oilor; p. ext. păstorit; oierie2. [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -it. (Sursa: DEX '98 )

OIERÍT1 s. n. Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu, în Țara Românească asupra oilor; impozit plătit pentru pășunatul oilor. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărit. (Sursa: DEX '98 )

OIERÍT n. 1) Creșterea oilor. 2) Ocupația oierului. 3) ist. Dare pentru oi (plătită la început în natură, iar mai târziu în bani). [Sil. o-ie-] /oaie + suf. ~ărit (Sursa: NODEX )

OIERÍT s. ciobănie, păstorie, păstorit, (rar) oierie, păstorire, (înv. și reg.) păcurărie, (reg.) păcurărit. (Se ocupă cu ~ul.) (Sursa: Sinonime )

oierít (impozit, creșterea oilor) s. n. (sil.o-ie-) (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
oierit   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oierit oieritul
plural
genitiv-dativ singular oierit oieritului
plural
vocativ singular
plural