oicumenă substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | oicumenă | oicumena |
plural | oicumene | oicumenele | |
genitiv-dativ | singular | oicumene | oicumenei |
plural | oicumene | oicumenelor | |
vocativ | singular | oicumenă, oicumeno | |
plural | oicumenelor |