OHÁBĂ,ohabe, s. f. (Înv.) 1. Moșie (ereditară) inalienabilă, scutită de impozite și de prestații. 2. Denumire a imunității boierești și mănăstirești în evul mediu, în Țara Românească. – Din sl. ohaba. (Sursa: DEX '98 )
ohábă (ohábe), s. f. – Proprietate inalienabilă. Sl. ochaba. Termen juridic (sec. XV, înv.). – Der. ohabnic (var. ohavnic, (o)hamnic), adj. (în deplină posesie). (Sursa: DER )
ohábă s. f., g.-d. art. ohábei; pl. ohábe (Sursa: Ortografic )
