Dex.Ro Mobile
OGORÎ, ogorăsc, vb. IV. Tranz. A pregăti un ogor sau un teren agricol pentru cultivare; spec. a ara (adânc). – Din ogor. (Sursa: DEX '98 )

OGORÎ vb. v. desfunda, desțeleni. (Sursa: Sinonime )

ogorî, ogorắsc, vb. IV (pop.) 1. a ara (prima sau a doua oară, pentru o cultură nouă), a face ogor. 2. a prăși, a săpa straturi de legume. (Sursa: DAR )

ogorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogorăsc, imperf. 3 sg. ogorá; conj. prez. 3 sg. și pl. ogoráscă (Sursa: Ortografic )

A OGORÎ́ ~ăsc tranz. (terenuri, suprafețe cultivabile) 1) A lăsa nelucrat pentru un anumit timp (cu scopul de a fertiliza). 2) A ara adânc, prefăcând în ogor (după ce o perioadă de timp a fost folosit ca pășune). /Din ogor (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
ogorî   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ogorî ogorâre ogorât ogorând singular plural
ogorăște, ogoraște* ogorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ogorăsc (să) ogorăsc ogoram ogorâi ogorâsem
a II-a (tu) ogorăști (să) ogorăști ogorai ogorâși ogorâseși
a III-a (el, ea) ogorăște, ogoraște* (să) ogorască ogora ogorî ogorâse
plural I (noi) ogorâm (să) ogorâm ogoram ogorârăm ogorâserăm, ogorâsem*
a II-a (voi) ogorâți (să) ogorâți ogorați ogorârăți ogorâserăți, ogorâseți*
a III-a (ei, ele) ogorăsc (să) ogorască ogorau ogorâ ogorâseră
* Formă nerecomandată