OGIVÁL, -Ă, ogivali, -e, adj. În formă de ogivă, ca o ogivă. ◊ Stil ogival = stil gotic. – Din fr. ogival. (Sursa: DEX '98 )
OGIVÁL, -Ă adj. De forma unei ogive. ◊ Stil ogival = stil gotic. [< fr. ogival]. (Sursa: DN )
OGIVÁL, -Ă adj. în formă de ogivă. (< fr. ogival) (Sursa: MDN )
ogivál adj. m., pl. ogiváli; f. sg. ogiválă, pl. ogivále (Sursa: Ortografic )
OGIVÁL ~ă (~i, ~e) Care are forma unei ogive; în formă de ogivă. /<fr. ogival (Sursa: NODEX )
| ogival adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ogival | ogivalul | ogivală | ogivala |
| plural | ogivali | ogivalii | ogivale | ogivalele |
| genitiv-dativ | singular | ogival | ogivalului | ogivale | ogivalei |
| plural | ogivali | ogivalilor | ogivale | ogivalelor |
| vocativ | singular | ogivalule | ogivalo |
| plural | ogivalilor | ogivalelor |
