OFUSCÁT, -Ă, ofuscați, -te, adj. (Fam.) Jignit, supărat, ofensat. – V. ofusca. (Sursa: DEX '98 )
OFUSCÁT adj. v. supărat. (Sursa: Sinonime )
OFUSCÁ, ofuschez, vb. I. Refl. (Fam.) A se simți jignit; a se supăra, a se ofensa. – Din fr. offusquer, it. offuscare. (Sursa: DEX '98 )
A SE OFUSCÁ mă ~chéz intranz. fam. A se simți jignit; a se ofensa. /<fr. offusquer, it. offuscare (Sursa: NODEX )
OFUSCÁ vb. I. refl. (Fam.) A se supăra, simțindu-se jignit, a se ofensa. [P.i. 3,6 -chează. / < fr. offusquer, it. offuscare]. (Sursa: DN )
OFUSCÁ vb. refl. a se simți jignit, a se ofensa. (< fr. offusquer, it. offuscare) (Sursa: MDN )
OFUSCÁ vb. v. ofensa, supăra. (Sursa: Sinonime )
ofuscá vb., ind. prez. 1 sg. ofuschéz, 3 sg. și pl. ofuscheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ofuschéze (Sursa: Ortografic )
ofuscá vb., ind. prez. pers. 1 ofuschez (rar ofusc) (Sursa: DMLR )
| ofusca (1 ofusc) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) ofusca | ofuscare | ofuscat | ofuscând | singular | plural |
| ofuscă | ofuscați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | ofusc | (să) ofusc | ofuscam | ofuscai | ofuscasem |
| a II-a (tu) | ofuști | (să) ofuști | ofuscai | ofuscași | ofuscaseși |
| a III-a (el, ea) | ofuscă | (să) ofuște | ofusca | ofuscă | ofuscase |
| plural | I (noi) | ofuscăm | (să) ofuscăm | ofuscam | ofuscarăm | ofuscaserăm, ofuscasem* |
| a II-a (voi) | ofuscați | (să) ofuscați | ofuscați | ofuscarăți | ofuscaserăți, ofuscaseți* |
| a III-a (ei, ele) | ofuscă | (să) ofuște | ofuscau | ofuscară | ofuscaseră |
* Formă nerecomandată
| ofusca (1 ofuschez) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) ofusca | ofuscare | ofuscat | ofuscând | singular | plural |
| ofuschează | ofuscați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | ofuschez | (să) ofuschez | ofuscam | ofuscai | ofuscasem |
| a II-a (tu) | ofuschezi | (să) ofuschezi | ofuscai | ofuscași | ofuscaseși |
| a III-a (el, ea) | ofuschează | (să) ofuscheze | ofusca | ofuscă | ofuscase |
| plural | I (noi) | ofuscăm | (să) ofuscăm | ofuscam | ofuscarăm | ofuscaserăm, ofuscasem* |
| a II-a (voi) | ofuscați | (să) ofuscați | ofuscați | ofuscarăți | ofuscaserăți, ofuscaseți* |
| a III-a (ei, ele) | ofuschează | (să) ofuscheze | ofuscau | ofuscară | ofuscaseră |
* Formă nerecomandată
| ofuscat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ofuscat | ofuscatul | ofuscată | ofuscata |
| plural | ofuscați | ofuscații | ofuscate | ofuscatele |
| genitiv-dativ | singular | ofuscat | ofuscatului | ofuscate | ofuscatei |
| plural | ofuscați | ofuscaților | ofuscate | ofuscatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
