OFTICÁ,oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) chinui, a(-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare. – Din oftică. (Sursa: DEX '98 )
OFTICÁ,oftíc, vb. I. 1. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză. 2. Tranz. Fig. A învenina viața cuiva, a face cuiva zile amare. [Prez. ind. și: (înv.) oftichez. – Var.: ofticí, oftigí vb. IV] – Din oftică. (Sursa: DLRM )
OFTICÁ vb. v. tuberculiza. (Sursa: Sinonime )
ofticá vb., ind. prez. 1 sg. oftíc, 3 sg. și pl. oftícă (Sursa: Ortografic )
ÓFTICĂ,oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: óftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas. (Sursa: DEX '98 )
A OFTICÁ oftíctranz. A face să se oftice. /Din oftică (Sursa: NODEX )
A SE OFTICÁ mă oftícintranz. 1) A se îmbolnăvi de oftică; a deveni ofticos. 2) A-și învenina viața. /Din oftică (Sursa: NODEX )
ÓFTICĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză. (Sursa: Sinonime )
óftică (óftici), s. f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl. oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf. alb. ohtikë, bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul h › f pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der. oftica (var. oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-și pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (var. Mold. oftigos) adj. (ftizic). (Sursa: DER )
óftică s. f., g.-d. art. ófticii; pl. óftici (Sursa: Ortografic )
