OFIȚEREÁSĂ, ofițerese, s. f. 1. (Fam.) Soție de ofițer (I 1). 2. Femeie care are gradul de ofițer (I 1). – Ofițer + suf. -easă. (Sursa: DEX '98 )
ofițereásă s. f., g.-d. art. ofițerései; pl. ofițerése (Sursa: Ortografic )
| ofițereasă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ofițereasă | ofițereasa |
| plural | ofițerese | ofițeresele |
| genitiv-dativ | singular | ofițerese | ofițeresei |
| plural | ofițerese | ofițereselor |
| vocativ | singular | ofițereasă, ofițereaso |
| plural | ofițereselor |
