OFENSÁT, -Ă, ofensați, -te, adj. Care a suferit o ofensă; insultat, jignit; supărat. – V. ofensa. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OFENSÁT adj. v. jignit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

OFENSÁ, ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A OFENSÁ ~éz tranz. A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta. /<fr. offenser (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE OFENSÁ mă ~éz intranz. A se simți jignit. /<fr. offenser (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

OFENSÁ vb. I. tr. 1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2. refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

OFENSÁ vb. I. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se supăra (simțindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

OFENSÁ vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ofensá vb., ind. prez. 1 sg. ofenséz, 3 sg. și pl. ofenseáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ofenséze (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard