OFENSÁ,ofensez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ Refl. (Fam.) A se supăra, a reacționa ca un om jignit, căruia i s-a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser. (Sursa: DEX '98 )
OFENSÁvb. I. tr.1. A aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. 2.refl. (Fam.) A se supăra; a se ofusca. [< fr. offenser]. (Sursa: DN )
OFENSÁvb. I. tr. a aduce cuiva o ofensă; a jigni, a insulta. II. refl. (fam.) a se supăra (simțindu-se jignit); a se ofusca. (< fr. offenser) (Sursa: MDN )
OFENSÁ vb. 1. v. jigni. 2. v. supăra. (Sursa: Sinonime )
ofensá vb., ind. prez. 1 sg. ofenséz, 3 sg. și pl. ofenseáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ofenséze (Sursa: Ortografic )
OFÉNSĂ,ofense, s. f. Cuvânt, comportare, faptă jignitoare; insultă, jignire; injurie. – Din fr. offense. (Sursa: DEX '98 )
A OFENSÁ ~éztranz. A înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a insulta. /<fr. offenser (Sursa: NODEX )
A SE OFENSÁ mă ~ézintranz. A se simți jignit. /<fr. offenser (Sursa: NODEX )
OFÉNSĂ ~ef. Vorbă sau faptă ofensatoare; insultă. ◊ A aduce (cuiva) o ~ a ofensa; a jigni. [G.-D. ofensei] /<fr. offense (Sursa: NODEX )
OFÉNSĂs. f. cuvânt, faptă jignitoare; insultă, injurie. (< fr. offense, lat. offensa) (Sursa: MDN )
OFÉNSĂ s. v. jignire. (Sursa: Sinonime )
ofénsă (ofénse), s. f. – Injurie, insultă. Fr. offense. – Der. ofensa, vb., din fr. offenser; ofensator, adj. (insultător); ofensiv, adj., din fr. offensif; ofensivă, s. f., din fr. offensive; inofensiv, adj., din fr. inoffensif. (Sursa: DER )
ofénsă s. f., g.-d. art. ofénsei; pl. ofénse (Sursa: Ortografic )
