ODONTOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul dinților. – Din fr. odontologie. (Sursa: DEX '98 )
ODONTOLOGÍEf. Ramură a anatomiei care se ocupă cu studiul dinților. [G.-D. odontologiei] /<fr. odontologie (Sursa: NODEX )
ODONTOLOGÍEs.f. Ramură a anatomiei care se ocupă cu studiul dinților și al bolilor lor. V. stomatologie. [Pron. -iei. / < fr. odontologie, cf. gr. odous – dinte, logos – studiu]. (Sursa: DN )
ODONTOLOGÍEs. f. ramură a anatomiei care studiază bolile dinților și ale țesuturilor învecinate. (< fr. odontologie) (Sursa: MDN )