ODONTOLÓG, -Ă, odontologi, -ge, s. m. și f. Specialist în odontologie. – Din fr. odontologue. (Sursa: DEX '98 )
ODONTOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în odontologie. [< fr. odontologue]. (Sursa: DN )
ODONTOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în odontologie. (< fr. odontologue) (Sursa: MDN )
odontológ s. m., pl. odontológi (Sursa: Ortografic )
ODONTOLÓG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în odontologie. /<fr. odontologue (Sursa: NODEX )
odontológă s. f., g.-d. art. odontológei; pl. odontológe (Sursa: Ortografic )
| odontolog substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | odontolog | odontologul | odontologă | odontologa |
| plural | odontologi | odontologii | odontologe | odontologele |
| genitiv-dativ | singular | odontolog | odontologului | odontologe | odontologei |
| plural | odontologi | odontologilor | odontologe | odontologelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
