ODOMÉTRU, odometre, s. n. Podometru. – Din fr. odomètre. (Sursa: DEX '98 )
ODOMÉTRU s.n. v. hodometru. (Sursa: DN )
ODOMÉTRU s. n. aparat folosit în odometrie; podometru (1). (< fr. odomètre) (Sursa: MDN )
ODOMÉTRU s. v. podometru. (Sursa: Sinonime )
odométru s. n. (sil. -tru), art. odométrul; pl. odométre (Sursa: Ortografic )
| odometru substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | odometru | odometrul |
| plural | odometre | odometrele |
| genitiv-dativ | singular | odometru | odometrului |
| plural | odometre | odometrelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
