ODĂÍȚĂ, odăițe, s. f. Diminutiv al lui odaie; cămăruță. – Odaie + suf. -iță. (Sursa: DEX '98 )
ODĂÍȚĂ s. cămăruță, (pop.) cămăruie. (Locuia într-o ~ cochetă.) (Sursa: Sinonime )
odăiță s. f., g.-d. art. odăíței; pl. odăíțe (Sursa: Ortografic )
| odăiță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | odăiță | odăița |
| plural | odăițe | odăițele |
| genitiv-dativ | singular | odăițe | odăiței |
| plural | odăițe | odăițelor |
| vocativ | singular | odăiță, odăițo |
| plural | odăițelor |
