OCULTÁ vb. tr. 1. a ascunde vederii. 2. a face obscur, a disimula. (< fr. occulter) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ocultá vb. ind. prez. 3 sg. oculteáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

OCÚLT, -Ă, oculți, -te adj. 1. Care aparține ocultismului, privitor la ocultism, de ocultism; ocultist (2), ocultistic (1). ♦ Științe oculte = doctrine și practici secrete care au ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. Ascuns2, tainic, misterios. ♦ (Adverbial) Pe ascuns1, în taină. – Din fr. occulte. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OCÚLT ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de ocultism; propriu ocultismului. 2) și adverbial Care are un înțeles ascuns; tainic; mistic. /<fr. occulte (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

OCÚLT, -Ă adj. 1. Bazat pe ocultism. 2. Ascuns; tainic; necunoscut. // adv. Pe ascuns, în taină. [Cf. fr. occulte, lat. occultus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

OCÚLT, -Ă adj. 1. referitor la ocultism, bazat pe ocultism; ocultistic. ♦ științe ĕ = pseudoștiințe având ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoașterii obișnuite. 2. ascuns; tainic; misterios. ◊ (adv.) pe ascuns, în taină. (< fr. occulte, lat. occultus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

OCÚLT adj. 1. v. misterios. 2. v. ascuns. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ocúlt adj. m., pl. ocúlți; f. sg. ocúltă, pl. ocúlte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard