OCTOGÓN, -Ă, octogoni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu opt laturi. 2. Adj. Octogonal. – Din fr. octogone. (Sursa: DEX '98 )
OCTOGÓN s.n. Poligon cu opt laturi. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. octogone, cf. lat. octogonos, gr. oktogonos]. (Sursa: DN )
OCTOGÓN s. n. poligon cu opt laturi. (< fr. octogone) (Sursa: MDN )
OCTOGÓN adj. v. octogonal. (Sursa: Sinonime )
octogón adj. m., pl. octogóni; f. sg. octogónă, pl. octogóne (Sursa: Ortografic )
octogón s. n., pl. octogoáne (Sursa: Ortografic )
OCTOGÓN ~oáne n. Poligon cu opt laturi și opt unghiuri. /<fr. octogone (Sursa: NODEX )
| octogon (adj.) adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | octogon | octogonul | octogonă | octogona |
| plural | octogoni | octogonii | octogone | octogonele |
| genitiv-dativ | singular | octogon | octogonului | octogone | octogonei |
| plural | octogoni | octogonilor | octogone | octogonelor |
| vocativ | singular | octogonule | octogono |
| plural | octogonilor | octogonelor |
| octogon (poligon; -oane) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | octogon | octogonul |
| plural | octogoane | octogoanele |
| genitiv-dativ | singular | octogon | octogonului |
| plural | octogoane | octogoanelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
