OCOLÍT, -Ă,ocoliți, -te, adj. Care se abate din drumul drept, care face ocoluri sau cotituri; care înconjură. ♦ Fig. Care este făcut sau spus cu înconjur, pe departe. ◊ Expr. Pe căi ocolite = prin mijloace indirecte, nerecomandabile, prin subterfugii. – V. ocoli. (Sursa: DEX '98 )
OCOLÍT adj. înconjurător, ocolitor. (Un drum ~.) (Sursa: Sinonime )
Ocolit ≠ direct (Sursa: Antonime )
ocolít s. m. (pl. ocolíte, în loc. pe ~) (Sursa: Ortografic )