OCLUZÍVĂ, ocluzive, adj. V. oclusivă. (Sursa: DEX '98 )
OCLUZÍV, -Ă adj. v. oclusiv. (Sursa: DN )
| ocluziv adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ocluziv | ocluzivul | ocluzivă | ocluziva |
| plural | ocluzivi | ocluzivii | ocluzive | ocluzivele |
| genitiv-dativ | singular | ocluziv | ocluzivului | ocluzive | ocluzivei |
| plural | ocluzivi | ocluzivilor | ocluzive | ocluzivelor |
| vocativ | singular | ocluzivule | ocluzivo |
| plural | ocluzivilor | ocluzivelor |
| ocluzivă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ocluzivă | ocluziva |
| plural | ocluzive | ocluzivele |
| genitiv-dativ | singular | ocluzive | ocluzivei |
| plural | ocluzive | ocluzivelor |
| vocativ | singular | ocluzivă, ocluzivo |
| plural | ocluzivelor |
