OCLUSÍVĂ, oclusive, adj.f. (În sintagma) Consoană oclusivă (și substantivat, f.) = consoană care se articulează printr-o ocluziune a canalului fonator, urmată de o explozie; consoană explozivă. [Var.: ocluzívă adj.f.] – Din fr. occlusive. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OCLUSÍV ~ă (~i, ~e) (despre sunete consonante) Care se articulează printr-o ocluzie a canalului fonator; exploziv. /<fr. occlusive (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

OCLUSÍV, -Ă adj. Care închide. ◊ Consoană oclusivă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin ocluzia canalului bucal; explozivă. [Var. ocluziv, -ă adj. [< fr. occlusif]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

OCLUSÍV, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin ocluziunea canalului fonator, urmată de o explozie (4); (consoană) explozivă. (< fr. occlusif) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

OCLUSÍV adj. (FON.) exploziv. (Sunet ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

oclusív adj. m., pl. oclusívi; f. sg. oclusívă, pl. oclusíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard