ÓCINĂ, ocini, s. f. (Înv. și pop.) Bucată de pământ moștenită; moștenire, proprietate. – Din sl. otĩcina. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ÓCINĂ s. v. moșie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

ócină (ócine), s. f. – Patrimoniu, moștenire. Sl. otičina (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233), cf. oteț. – Sec. XVI, înv., ca și toate der. – Der. ocinaș, s. m. (moștenitor, proprietar rural); ocina, vb. (a moșteni); ocinătoare, s. f. (înv., teren); ocinător, s. m. (înv., proprietar). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

ócină s. f., g.-d. art. ócinii; pl. ócini (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ÓCINĂ ~e f. înv. Pământ moștenit de cineva. /<sl. otițina (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

ociná, ocinéz, vb. I (înv.) a moșteni, a dobândi, a stăpâni; și ociní. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard