A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite
A arunca (cuiva) mănușa = a provoca (pe cineva) la duel; a provoca (pe cineva)
A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preț
A căuta pe dracul = a intra singur într-o încurcătură, a-și provoca singur neplăceri
A da (sau a fi) de șugubină = a da (sau a se face) de rușine, a (se) face de râs, de ocară
A face (pe cineva) praftură sau a-i face (cuiva) o praftură = a face (pe cineva) de râs; a certa, a ocărî
A face anticameră = a aștepta (mult) până a fi primit (de un superior, un medic, un avocat etc.)
A face epocă = a marca o modă, a lăsa o amintire durabilă
A face pe cineva cu ou și cu oțet = a batjocori, a ocărî pe cineva
A fi între ciocan și nicovala = a fi într-o situatie critică (din care nu există posibilitate de ieșire)
A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare
A lua calea bisericii = a) a deveni evlavios, pios; a se pocăi; b) a îmbătrâni
A lăsa sec(ul) = a) a începe zilele de post (al Paștelui); b) a petrece cu ocazia ultimei zile dinaintea postului (Paștelui)
A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită
A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o înșelătorie
A prinde momentul (sau ocazia, prilejul) = a găsi, a nu lăsa să scape momentul (sau prilejul) favorabil
A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni
A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită
A păți (o sau vreo) rușine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor
A ridica mănușa = a primi provocarea (cuiva) la duel; a primi provocarea (cuiva)
A rămâne de căruță = a rămâne în urmă; a pierde ocazia
A scoate (sau a trage) sabia (împotriva cuiva) = a provoca pe cineva la luptă, a porni război
A scăpa (sau a pierde) trenul = a scăpa o ocazie favorabilă
A se bate cu pumnii în piept = a) a se lovi peste piept în semn de supărare sau de pocăință; b) a se mândri, a se fuduli
A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua apărarea insistentă a cuiva
A se face cocă = a se îmbăta foarte tare
A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inimă = a provoca (cuiva) o durere morală, o supărare mare
A spăla pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva, a-l ocărî
A sta ciocan pe (sau de) capul cuiva = a stărui întruna pe lângă cineva; a-l plictisi cu insistențele
A toca la verzi și uscate sau a toca câte-n lună și-n soare = a vorbi mult și fără rost
A trecut baba cu colacii = e prea târziu, n-ai prins momentul, ai scăpat ocazia
A trimite (cuiva) martori = a provoca (pe cineva) la duel
A umbla cu mofturi = a invoca motive lipsite de temei
A umple de bogdaproste = a ocărî
A(-i tot) da din gură (sau cu gura) sau a-i umbla (ori a-i merge, a-i toca etc.) gura (ca o meliță, ca o moară stricată sau hodorogită sau ca o pupăză) = a vorbi repede și fără întrerupere; a flecări
A-i merge (sau a-i umbla, a-i toca) (cuiva) gura ca o moară (hodorogită sau stricată, neferecată etc.) = a vorbi mult (și inutil), a nu-i tăcea gura
A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu același lucru, a bate pe cineva la cap cu același lucru, a plictisi
A-i trece (cuiva) veleatul = a-i trece (cuiva) vremea, epoca, timpul
A-i veni (cuiva) paraxin = a nu-i conveni, a fi șocat de ceva
A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, , creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit
A-și pune cenușă în cap = a se pocăi, a-și recunoaște vina sau greșeala
A-și vinde scump pielea = a lupta cu înverșunare, provocând mari neajunsuri adversarului (chiar dacă nu mai sunt sorți de izbândă)
De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva)
Foc sacru = vocație, talent
La zile mari = la ocazii deosebite; rar de tot, în mod excepțional
Neam prost = om bădăran, mitocan
Pentru moment = provizoriu, deocamdată, pentru scurt timp
OCÁ,ocale, s. f. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ◊ Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. [Pl. și: oca, ocă. – Var.: (înv. și reg.) ócă s. f.] – Din tc. okka. (Sursa: DEX '98 )
ocá (ocále), s. f. – 1. Greutate înv., egală cu 1271 g în Munt. și 1201 g în Mold. – 2. Măsură înv. de capacitate pentru lichide, valorînd 1,25 l în Munt. și 1,288 l în Mold. – Var. (Mold.) ocă. Mr., megl. ocă. Tc. oka (Roesler 600; Șeineanu, II, 273; Lokotsch 1590), cf. ngr. ὀϰά, alb. okë, bg., pol. oka; are la bază arab. ukia ‹ gr. οὐγϰία, cf. sp. onza. (Sursa: DER )
ocá s. f., art. ocáua, g.-d. art. ocálei; pl. ocále (Sursa: Ortografic )
óca (= ocá) s. f., pl. oca (Sursa: DMLR )
ÓCĂ s. f. v. oca. (Sursa: DEX '98 )
OCÁ ~lef. înv. 1) Unitate de măsură a greutății și capacității (egală, aproximativ, cu un kilogram sau cu un litru și jumătate). ◊ ~ mică măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde pe cineva cu ~ua mică a prinde pe cineva cu o minciună. 2) Vas care corespunde acestei unități de măsură. 3) Cantitate de marfă măsurată cu acest vas. [Art. ocaua; G.-D. ocalei] /<turc. okka (Sursa: NODEX )
ócă s.f. (reg., înv.) cauză, motiv, pricină. (Sursa: DAR )
OCÁ (‹ tc.) s. f. 1. Unitate de măsură pentru masă folosită în trecut, egală cu 1,271 kg în Țara Românească și cu 1,291 kg în Moldova; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură. 2. Unitate de măsură a volumului folosită în trecut; a) pentru lichide, egală cu 1,288 l în Țara Românească și cu 1,520 l în Moldova; b) pentru cereale, egală cu 1,698 l în Țara Românească și cu 1,791 l în Moldova; p. ext. conținutul acestei unități de măsură, vasul în care se măsoară. ◊ Expr. Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o înșelătorie. (Sursa: DE )
