Dex.Ro Mobile
OBẤRȘIE, obârșii, s. f. 1. Punct de plecare, început, origine. 2. Locul unde s-a născut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (socială). 3. Locul de unde începe să se formeze albia unui râu; izvor. 4. Culme, muchie, vârf. – Din sl. obrŭšije. (Sursa: DEX '98 )

OBÂRȘIE s. 1. v. izvor. 2. v. origine. 3. naștere, origine, proveniență, (livr.) extracție, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era țăran prin ~.) 4. ascendență, origine. (Are o ~ modestă.) 5. v. origine, (fig.) izvor, matcă. (S-a întors la ~.) 6. v. sursă. 7. v. cauză. (Sursa: Sinonime )

OBÂRȘIE s. v. creastă, creștet, culme, pas, pisc, strâmtoare, trecătoare, vârf. (Sursa: Sinonime )

obârșie s. f. (sil. -și-e), art. obârșia (sil. -și-a), g.-d. art. obârșiei; pl. obârșii, art. obârșiile (sil.-și-i-) (Sursa: Ortografic )

OBÂRȘIE ~i f. 1) Punct de plecare; punct inițial; origine. 2) Apartenență socială sau etnică; matcă; ascendentă; proveniență; origine. 3) Loc de naștere; baștină. 4) Loc de unde pornește albia unei ape curgătoare; izvor. /<sl. obruši (Sursa: NODEX )

obîrșíe (-íi), s. f. – 1. Izvor, naștere, începutul unui rîu. – 2. Origine, început, proveniență. Sl. obrusi „înălțime, parte superioară” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 448; Conev 40), cf. ceh. brsina „pădure montană”. – Der. obîrși, vb. (a termina, a sfîrși), din sl. obrušati; obîrșenie, s. f. (sfîrșit, capăt). Semantismul der. (ambele învechite) este ciudat, dar depinde de sl., unde obrusi „parte superioară” se percepe cu „parte finală”, de unde obrušati „a termina, a isprăvi”. (Sursa: DER )

OBÂRȘIA, com. în jud. Olt, în Câmpia Romanați; 3.185 loc. (2003). În satul O. se află biserica Adormirea Maicii Domnului (1860). (Sursa: DE )

OBÂRȘIA-CLOȘANI, com. în jud. Mehedinți, situată la poalele m-ților Mehedinți; 1.139 loc. (2003). Centru de țesături și cusături populare și de prelucr. a lemnului (lăzi de zestre). Biserica de lemn Sfinții Voievozi (1783-1786), în satul Godeanu. Rezervația naturală Cornetul Obârșiei Cloșani (60 ha) cu tufărișuri de liliac. (Sursa: DE )

OBÂRȘIA DE CÂMP, com. în jud. Mehedinți, situată în câmpia Blahniței, pe cursul inferior al râului Drincea; 2.121 loc. (2003). Nod rutier. Viticultură. Pe terit. satului Izimșa au fost descoperite urmele unei așezări rurale romane (villa rustica) în care s-au găsit țigle, olane, bucăți de mozaic și monede din sec. 4. Biserica Sfântul Nicolae (1802) și conac (1892), în satul O. de C. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
obârșie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obârșie obârșia
plural obârșii obârșiile
genitiv-dativ singular obârșii obârșiei
plural obârșii obârșiilor
vocativ singular obârșie, obârșio
plural obârșiilor