Dex.Ro Mobile
OBUZIÉR, obuziere, s. n. Gură de foc de artilerie asemănătoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate înapoia unor obstacole înalte. [Pr.: -zi-er] – Din fr. obusier. (Sursa: DEX '98 )

OBUZIÉR s.n. Piesă de artilerie cu țeavă scurtă și cu traiectorie mai curbată decât aceea a tunului. [Pron. -zi-er. / < fr. obusier]. (Sursa: DN )

OBUZIÉR s. n. piesă de artilerie, asemănătoare cu tunul, dar cu țeavă mai scurtă și cu traiectoria foarte curbă. (< fr. obusier) (Sursa: MDN )

obuziér s. n. (sil. -zi-er), pl. obuziére (Sursa: Ortografic )

OBUZIÉR ~e n. Tun de calibru mijlociu, cu țeava relativ scurtă, care trage cu o traiectorie foarte înaltă. [Sil. -zi-er] /<fr. obusier (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
obuzier   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obuzier obuzierul
plural obuziere obuzierele
genitiv-dativ singular obuzier obuzierului
plural obuziere obuzierelor
vocativ singular
plural