OBTURÁȚIE, obturații, s. f. Obturare. ♦ (Med.) Închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. – Din fr. obturation. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OBTURÁȚIE s.f. Obturare. ♦ (Med.) Astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. [Gen. -iei, var. obturațiune s.f. / cf. fr. obturation, lat. obturatio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

OBTURÁȚIE s. f. obturare. ◊ (med.) astupare a unui orificiu, a unei cavități. ♦ ~ dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dintre cariat. (< fr. obturation, lat. obturatio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

OBTURÁȚIE s. astupare, astupat, închidere, înfundare, obturare. (~ unei conducte.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

obturáție s. f. (sil. -ți-e), art. obturáția (sil. -ți-a), g.-d. art, obturáției; pl. obturáții, art. obturáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

OBTURÁȚIE ~i f. 1) v. A OBTURA. 2) med. Astupare a unui orificiu. ~ dentară. /<fr. obturation (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard