Dex.Ro Mobile
Vezi 18 expresii

OBȚÍNE, obțín, vb. III. Tranz. A dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva. – Din fr. obtenir, lat. obtinere (după ține). (Sursa: DEX '98 )

A OBȚÍNE obțín tranz. A căpăta prin anumite eforturi; a dobândi; a contracta. /<fr. obtenir, lat. obtinere (Sursa: NODEX )

OBȚÍNE vb. III. tr. A dobândi, a primi; a realiza ceva. [P.i. obțín, conj. -nă. / cf. lat. obtinere, fr. obtenir, după ține]. (Sursa: DN )

OBȚÍNE vb. tr. a dobândi, a primi. ◊ a realiza ceva. (după fr. obtenir, lat. obtinere) (Sursa: MDN )

obțíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obțín, 2 sg. obțíi, 1 pl. obțínem, 2 pl. obțíneți; conj. prez. 3 să obțínă; ger. obținând; part. obținút (Sursa: DOOM 2 )

OBȚÍNE vb. 1. v. primi. 2. v. căpăta. 3. a căpăta, a primi, a scoate, a vedea. (Nu mai ~ un ban de la el.) 4. a realiza, a scoate. (Au ~ o recoltă bogată.) 5. v. procura. 6. v. repurta. 7. v. dobândi. 8. a căpăta, a câștiga, a dobândi. (A ~ o mare faimă, o mare experiență.) 9. v. realiza. 10. a realiza, (pop.) a cunoaște, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 11. v. întruni. 12. v. lua. (Sursa: Sinonime )

obțíne vb. ține (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
obține   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) obține obținere obținut obținând, obțiind singular plural
obține obțineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) obțin, obțiu (să) obțin, obțiu obțineam obținui obținusem
a II-a (tu) obții (să) obții obțineai obținuși obținuseși
a III-a (el, ea) obține (să) obțină, obție obținea obținu obținuse
plural I (noi) obținem (să) obținem obțineam obținurăm obținuserăm, obținusem*
a II-a (voi) obțineți (să) obțineți obțineați obținurăți obținuserăți, obținuseți*
a III-a (ei, ele) obțin (să) obțină, obție obțineau obținu obținuseră
* Formă nerecomandată