OBSTRUCTÓR, -OÁRE, obstructori, -oare, adj. (Rar) Care obstruează, obstruant. – Din fr. obstructeur. (Sursa: DEX '98 )
OBSTRUCTÓR, -OÁRE adj. (Rar) Obstruant. [Cf. fr. obstructeur]. (Sursa: DN )
OBSTRUCTÓR adj. v. obstruant. (Sursa: Sinonime )
obstructór adj. m., pl. obstructóri; f. sg. și pl. obstructoáre (Sursa: Ortografic )
| obstructor adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | obstructor | obstructorul | obstructoare | obstructoarea |
| plural | obstructori | obstructorii | obstructoare | obstructoarele |
| genitiv-dativ | singular | obstructor | obstructorului | obstructoare | obstructoarei |
| plural | obstructori | obstructorilor | obstructoare | obstructoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
