OBSESÍV, -Ă, obsesivi, -e, adj. Care ține de obsesie, privitor la obsesie, de obsesie. ♦ (Adverbial) Ca o obsesie; obsedant. – Din obsesie. Cf. fr. obsessif. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OBSESÍV, -Ă adj. Referitor la obsesii, cu caracter de obsesie; obsesional. // adv. Obsedant. [Cf. fr. obsessif]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

OBSESÍV, -Ă adj. referitor la obsesie. ◊ (adv.) obsedant. (< fr. obsessif) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

OBSESÍV adj. (rar) obsesional. (Idee ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

obsesív adj. m., pl. obsesívi; f. sg. obsesívă, pl. obsesíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

OBSESÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de obsesie. /Din obsesie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard