Dex obscurat, obscurat, definiţie obscurat, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

OBSCURÁT, -Ă, obscurați, -te adj. Care a devenit obscur; obscurizat. – V. obscura. (Sursa: DEX '98 )

OBSCURÁ, obscurez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină obscur (1); a întuneca. 2. A face să devină neclar, greu de priceput, de neînțeles. – Din fr. obscur. (Sursa: DEX '98 )

A OBSCURÁ ~éz tranz. A face să de-vină obscur. /Din obscur (Sursa: NODEX )

OBSCURÁ vb. I. tr., refl. A face obscur; a (se) întuneca. [Cf. it. obscurare]. (Sursa: DN )

OBSCURÁ vb. tr. 1. a face să devină obscur; a întuneca. 2. a face să devină neclar. (< it. obscurare) (Sursa: MDN )

obscurá vb., ind. prez. 1 sg. obscuréz, 3 sg. și pl. obscureáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

obscura verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) obscura	obscurare	obscurat	obscurând	singular	plural
		(a) obscura	obscurare	obscurat	obscurând	obscurează	obscurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	obscurez	(să) obscurez	obscuram	obscurai	obscurasem
	a II-a (tu)	obscurezi	(să) obscurezi	obscurai	obscurași	obscuraseși
	a III-a (el, ea)	obscurează	(să) obscureze	obscura	obscură	obscurase
plural	I (noi)	obscurăm	(să) obscurăm	obscuram	obscurarăm	obscuraserăm, obscurasem*
	a II-a (voi)	obscurați	(să) obscurați	obscurați	obscurarăți	obscuraserăți, obscuraseți*
	a III-a (ei, ele)	obscurează	(să) obscureze	obscurau	obscurară	obscuraseră

* Formă nerecomandată

obscurat adjectiv		masculin		feminin
obscurat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	obscurat	obscuratul	obscurată	obscurata
nominativ-acuzativ	plural	obscurați	obscurații	obscurate	obscuratele
genitiv-dativ	singular	obscurat	obscuratului	obscurate	obscuratei
genitiv-dativ	plural	obscurați	obscuraților	obscurate	obscuratelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—