OBSCURÁ,obscurez, vb. I. Tranz. 1. A face să devină obscur (1); a întuneca. 2. A face să devină neclar, greu de priceput, de neînțeles. – Din fr. obscur. (Sursa: DEX '98 )
OBSCURÁvb. I. tr., refl. A face obscur; a (se) întuneca. [Cf. it. obscurare]. (Sursa: DN )
OBSCURÁvb. tr. 1. a face să devină obscur; a întuneca. 2. a face să devină neclar. (< it. obscurare) (Sursa: MDN )
obscurá vb., ind. prez. 1 sg. obscuréz, 3 sg. și pl. obscureáză (Sursa: Ortografic )
OBSCÚR, -Ă,obscuri, -e, adj. 1. Care nu este străbătut de lumină, lipsit de lumină; întunecos. 2. Fig. Nedeslușit, nelămurit, neclar, greu de priceput, neînțeles. 3. Fig. Necunoscut sau puțin cunoscut; de mică importanță; fără merite sau calități deosebite, mediocru. – Din fr. obscur, lat. obscurus. (Sursa: DEX '98 )
A OBSCURÁ ~éztranz. A face să de-vină obscur. /Din obscur (Sursa: NODEX )
OBSCÚR ~ă (~i, ~e) 1) Care este lipsit de lumină; fără lumină; întunecos; sumbru. Local ~. 2) fig. Care este greu de înțeles; de neînțeles; impenetrabil; ermetic. 3) fig. (în opoziție cuvestit, celebru) Care este puțin cunoscut sau chiar necunoscut; fără merite sau calități deosebite; de importanță redusă. /<fr. obscur, lat. obscurus (Sursa: NODEX )
OBSCÚR, -Ăadj. 1. lipsit de lumină, întunecos. 2. (fig.) nedeslușit, neclar, vag. 3. (fig.) necunoscut; lipsit de merite deosebite, mediocru. (< fr. obscur, lat. obscurus) (Sursa: MDN )
OBSCÚR adj. 1. v. întunecos. 2. v. sumbru. 3. v. confuz. 4. v. neclar. 5. neclar, (livr.) cabalistic. (Un stil ~.)6. v. biet. 7. v. necunoscut. (Sursa: Sinonime )
OBSCÚR adj. v. mărunt, mediocru, neimportant, neînsemnat. (Sursa: Sinonime )
