OBRÁZNIC, -Ă,obraznici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Lipsit de respect, de rușine; nerușinat, impertinent, insolent, arogant; (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat. – Obraz + suf. -nic. (Sursa: DEX '98 )
OBRĂZNICÍ,obrăznicesc, vb. IV. 1. Refl. A deveni obraznic, necuviincios, impertinent; a-și lua nasul la purtare. 2. Tranz. (Fam.) A certa cu vorbe aspre, a ocărî pentru o obrăznicie. – Din obraznic. (Sursa: DEX '98 )
A OBRĂZNICÍ ~ésctranz. pop. 1) A admonesta pentru purtare necuviincioasă. 2) A face să se obrăznicească. [Sil. -brăz-] /Din obraznic (Sursa: NODEX )
A SE OBRĂZNICÍ mă ~éscintranz. A se abate de la normele de bună-cuviință; a deveni obraznic; a-și lua nasul la purtare. [Sil. -bră-] /Din obraznic (Sursa: NODEX )
OBRÁZNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care nu are rușine; nerușinat; imper-tinent; neobrăzat. ◊ ~cul mănâncă praz-nicul se spune despre o persoană care obține ceva datorită impertinenței sale. 2) Care este neastâmpărat; neascultător. Copil ~. [Sil. -braz-] /obraz + suf. ~nic. (Sursa: NODEX )
OBRÁZNIC adj., s. 1. adj. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrânat, (fam.) tupeist, (pop. și fam.) țâfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~.)2. s. v. obrăznicătură. (Sursa: Sinonime )
OBRĂZNICÍ vb. (Mold.) a se lăinici, (fig.) a se întinde. (Te rog să nu te ~!) (Sursa: Sinonime )
OBRÁZNIC adj. v. rușinos, sfiicios, sfios, timid. (Sursa: Antonime )
