OBRÁZNIC, -Ă, obraznici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Lipsit de respect, de rușine; nerușinat, impertinent, insolent, arogant; (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat. – Obraz + suf. -nic. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OBRÁZNIC adj., s. 1. adj. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrânat, (fam.) tupeist, (pop. și fam.) țâfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~.) 2. s. v. obrăznicătură. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

OBRÁZNIC adj. v. rușinos, sfiicios, sfios, timid. (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

Obraznic ≠ ascultător, cuminte, cuviincios, respectuos, politicos (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

obráznic adj. m. (sil. -braz-), pl. obráznici; f. sg. obráznică, pl. obráznice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

OBRÁZNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care nu are rușine; nerușinat; imper-tinent; neobrăzat. ◊ ~cul mănâncă praz-nicul se spune despre o persoană care obține ceva datorită impertinenței sale. 2) Care este neastâmpărat; neascultător. Copil ~. [Sil. -braz-] /obraz + suf. ~nic. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard