A avea colți (sau un colț) = a fi dârz; a fi obraznic A avea pielea groasă sau a fi gros la piele (sau cu pielea groasă) = a fi lipsit de bun-simț, a fi obraznic A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de îndrazneț, de obraznic A i se lungi (cuiva) nasul = a se obrăznici A i se urca (cuiva) la cap = a) a deveni îngâmfat, îndrăzneț, obraznic; b) a fi amețit de băutură A nu-și cunoaște (sau vedea) lungul nasului = a fi obraznic A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva A scoate coarne = a deveni agresiv: a se obrăznici A se înnădi la cașcaval = a se obrăznici A vorbi (cuiva sau cu cineva) de sus = a vorbi (cu cineva) arogant, insolent, obraznic A ține nasul sus sau a se ține cu nasul pe sus = a fi obraznic, încrezut, pretențios A-și lua nasul la purtare = a deveni prea îndrăzneț, a se obrăznici A-și ridica nasul (sus sau mai sus decât se cuvine) = a fi încrezut, înfumurat; a deveni obraznic Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimțit OBRÁZNIC, -Ă, obraznici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Lipsit de respect, de rușine; nerușinat, impertinent, insolent, arogant; (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat. – Obraz + suf. -nic. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
OBRÁZNIC adj., s. 1. adj. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrânat, (fam.) tupeist, (pop. și fam.) țâfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~.) 2. s. v. obrăznicătură . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
OBRÁZNIC adj. v. rușinos, sfiicios, sfios, timid. (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard
Obraznic ≠ ascultător, cuminte, cuviincios, respectuos, politicos (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard
obráznic adj. m. (sil. -braz-), pl. obráznici; f. sg. obráznică, pl. obráznice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
OBRÁZNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival Care nu are rușine; nerușinat; imper-tinent; neobrăzat. ◊ ~cul mănâncă praz-nicul se spune despre o persoană care obține ceva datorită impertinenței sale. 2) Care este neastâmpărat; neascultător. Copil ~. [Sil. -braz- ] /obraz + suf. ~nic. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
obraznic adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular obra znic obra znicul obra znică obra znica plural obra znici obra znicii obra znice obra znicele genitiv-dativ singular obra znic obra znicului obra znice obra znicei plural obra znici obra znicilor obra znice obra znicelor vocativ singular — — plural — —
