- (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit
- A i se închide ochii = a fi foarte obosit
- A nu-și da rând = a lucra de zor, a fi neobosit; a se îmbulzi la treabă sau la vorbă
- A pica de somn (sau de oboseală) = a fi foarte obosit
- A se trage la față (sau la obraji, la chip) = a slăbi, a avea figura obosită, palidă
- A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit
- A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit
- Cu oasele pisate = foarte obosit, mort de oboseală, extenuat
OBOSÍT, -Ă, obosiți, -te, adj. Care simte oboseală; sleit de puteri, ostenit, istovit. – V. obosi. (Sursa: DEX '98 )
OBOSÍT adj. ostenit, trudit. (Om ~.) (Sursa: Sinonime )
Obosit ≠ odihnit, neobosit (Sursa: Antonime )
| obosi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) obosi | obosire | obosit | obosind | singular | plural |
| obosește | obosiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | obosesc | (să) obosesc | oboseam | obosii | obosisem |
| a II-a (tu) | obosești | (să) obosești | oboseai | obosiși | obosiseși |
| a III-a (el, ea) | obosește | (să) obosească | obosea | obosi | obosise |
| plural | I (noi) | obosim | (să) obosim | oboseam | obosirăm | obosiserăm, obosisem* |
| a II-a (voi) | obosiți | (să) obosiți | oboseați | obosirăți | obosiserăți, obosiseți* |
| a III-a (ei, ele) | obosesc | (să) obosească | oboseau | obosiră | obosiseră |
* Formă nerecomandată
| obosit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | obosit | obositul | obosită | obosita |
| plural | obosiți | obosiții | obosite | obositele |
| genitiv-dativ | singular | obosit | obositului | obosite | obositei |
| plural | obosiți | obosiților | obosite | obositelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
