Dex oboseală, oboseala, definiţie oboseală, dex.ro Mobile

A cădea în (sau pe brânci) = a cădea istovit (de oboseală)
A fi zobit de oboseală = a fi frânt, doborât de oboseală
A pica de somn (sau de oboseală) = a fi foarte obosit
Cu oasele pisate = foarte obosit, mort de oboseală, extenuat
Cu sufletul la gură = a) abia mai putând respira (de emoție sau de oboseală); b) foarte bolnav, aproape de moarte
Pe odihnit(e) = a) după un interval de odihnă, fără oboseală; fără zor, comod; b) în liniște, în tihnă

OBOSEÁLĂ, oboseli, s. f. Stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală. ♦ P. a**l. (Tehn.) Scădere a rezistenței unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri îndelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc. – Obosi + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )

OBOSEÁLĂ ~éli f. 1) Stare a celui obosit; osteneală. 2) tehn. (despre materiale, piese, instalații) Pierdere a rezistenței ca rezultat al folosirii îndelungate. ~eala metalului. [G.-D. oboselii] /a obosi + suf. ~eală (Sursa: NODEX )

OBOSEÁLĂ s. osteneală, trudă, (rar) obosire. (Lucru făcut cu multă ~; simte ~ unei zile grele.) (Sursa: Sinonime )