OBNUBILÁ, pers. 3 obnubilează, vb. I. Refl. (Rar; despre vedere, memorie) A se întuneca, a slăbi, a se umbri. – Din lat. obnubilare, fr. obnubiler. (Sursa: DEX '98 )
A SE OBNUBILÁ pers. 3 se ~eázăintranz. livr. (despre vedere sau despre memorie) A-și pierde starea normală; a deveni mai slab. /<lat. obnubilare, fr. obnubiler (Sursa: NODEX )
OBNUBILÁvb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întuneca, a slăbi. [Cf. it., lat. obnubilare, fr. obnubiler]. (Sursa: DN )
OBNUBILÁvb. tr., refl. (despre vedere, memorie etc.) a slăbi; a (se) întuneca. (< fr. obnubiler, lat. obnubilare) (Sursa: MDN )