OBNUBILÁRE, obnubilări, s. f. Acțiunea de a se obnubila și rezultatul ei. ♦ Stare de întunecare parțială a conștiinței, stare generală proastă, cauzată de unele boli ale sistemului nervos sau c************r; obnubilație. – V. obnubila. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OBNUBILÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a (se) obnubila și rezultatul ei. ♦ (Med.) Stare patologică manifestată prin amețeli, prin pierderea temporară a conștiinței; obnubilație. [< obnubila]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

OBNUBILÁRE s. v. obnubilație. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

obnubiláre s. f., g.-d. art. obnubilării; pl. obnubilări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

OBNUBILÁ, pers. 3 obnubilează, vb. I. Refl. (Rar; despre vedere, memorie) A se întuneca, a slăbi, a se umbri. – Din lat. obnubilare, fr. obnubiler. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SE OBNUBILÁ pers. 3 se ~eáză intranz. livr. (despre vedere sau despre memorie) A-și pierde starea normală; a deveni mai slab. /<lat. obnubilare, fr. obnubiler (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

OBNUBILÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întuneca, a slăbi. [Cf. it., lat. obnubilare, fr. obnubiler]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

OBNUBILÁ vb. tr., refl. (despre vedere, memorie etc.) a slăbi; a (se) întuneca. (< fr. obnubiler, lat. obnubilare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

obnubilá vb., ind. prez. 3 sg. obnubileáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard