OBLÓN,obloane, s. n. 1. Dispozitiv format din unul sau din mai multe panouri de metal, de lemn sau de material plastic, așezat în fața sau în spatele unei ferestre, al unei uși sau al unei deschideri și servind pentru protecție sau pentru reglarea luminii care intră în camera respectivă. 2. (Reg.) Deschizătură în formă de fereastră într-un perete, în special în peretele podului; tăblie de lemn care închide această deschizătură. 3. (Înv.) Ușă la trăsură; portieră a unui cupeu. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
OBLÓN s. (rar) chepeng, (reg.) lod, (prin Ban., Transilv. și Maram.) șpalet, (Ban. și Transilv.) tablă. (~ la o vitrină, la o ușă, la o fereastră.) (Sursa: Sinonime )
oblón (obloáne), s. n. – 1. Obiect de lemn, metal etc. care apără o ușă sau o fereastră. – 2. Încuietoare metalică. – 3. (Arg.) Ochi. – 4. (Înv.) Ușiță, portiță. Origine îndoielnică. Pare să rezulte dintr-o confuzie a sl. obląku „arc, oblînc”, cf. oblînc, cu blană „scîndură”; cf. bg. oblon „apărătoare de fereastră”, care ar putea proveni din rom. Der. numai din sl. obląku (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220) nu pare posibilă. – Der. obloni, vb. (a pune obloane, a închide). (Sursa: DER )
oblón s. n. (sil. -blon), pl. obloáne (Sursa: Ortografic )
OBLÓN ~oánen. 1) Panou special, plasat în fața sau în spatele unei uși sau ferestre, ca mijloc de protecție sau de reglare a luminii. 2) Tăblie de lemn, cu care se închide gura podului. 3) înv. Ușiță la o trăsură. [Sil. o-blon] /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
