OBLITERÁNT, -Ă, obliteranți, -te, adj. (Med.) Care obliterează. – Din fr. oblitérant. (Sursa: DEX '98 )
OBLITERÁNT, -Ă adj. Care obliterează. [Cf. fr. oblitérant, it. oblitterante]. (Sursa: DN )
OBLITERÁNT, -Ă adj. (med.) care obliterează. (< fr. oblitérant) (Sursa: MDN )
obliteránt (o-bli-) adj. m., pl. obliteránți; f. obliterántă, pl. obliteránte (Sursa: DOOM 2 )
obliteránt adj. m., pl. obliteránți; f. sg. obliterántă, pl. obliteránte (Sursa: Ortografic )
| obliterant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | obliterant | obliterantul | obliterantă | obliteranta |
| plural | obliteranți | obliteranții | obliterante | obliterantele |
| genitiv-dativ | singular | obliterant | obliterantului | obliterante | obliterantei |
| plural | obliteranți | obliteranților | obliterante | obliterantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
