OBLÁT, -Ăs. m. f. 1. membru al unui ordin religios. 2. laic admis (pentru donațiile făcute) să trăiască într-o mănăstire. (< fr. oblat, lat. oblatus) (Sursa: MDN )
OBLÁȚI (‹ fr., it.) s. m. pl. (Până spre sfârșitul Evului Mediu) Băieți aduși de părinți la mănăstire pentru a deveni călugări. ♦ (În zilele noastre) Persoane laice care aderă de bunăvoie la viața monastică. ♦ Membrii unor întovărășiri catolice cu rol misionar, anexate unor ordine. (Sursa: DE )
