A (i) se duce (sau a-i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită; a se face mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva
A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său
A avea (ceva) în sânge = a fi obișnuit cu ceva; a avea ceva înnăscut
A băga pe cineva în viteză = a sili pe cineva să-și părăsească obișnuita comoditate și să acționeze, să lucreze cu promptitudine, repede
A crește văzând cu ochii = a crește neobișnuit de repede
A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu se mai folosi, a nu mai fi obișnuit; a se perima
A ieși din comun = a se prezenta ca ceva aparte, neobișnuit, deosebit de ceilalți
A reveni la (sau a reintra în) matcă = a reveni la starea obișnuită a lucrurilor, a-și relua cursul normal
A se strânge (sau a se aduna) lumea ca la moși = a se aduna lume multă pentru a vedea ceva neobișnuit
A-i veni (cuiva) o toană (sau toanele) = a-l apuca (pe cineva) năbădăile, furiile; a-i veni (pe neașteptate) cheful să facă ceva (neobișnuit)
Cât patru = depășind limitele obișnuite; foarte mult
Câte una (strașnică) = ceva neobișnuit, grozav etc. cata (modificat după al lui cât)
De timpuriu = înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din vreme; devreme
Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobișnuit, foarte
Fără (de) suflare = a) cu respirația oprită (ca urmare a unei stări psihice sau fizice neobișnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fără viață, mort
Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții
Pică de coaptă! = a) excesiv de copt, foarte copt; b) întrece măsura obișnuită, formidabil, culmea! II
Se poartă = e la modă, se obișnuiește, e modern
Simplu muritor = om obișnuit
Un stat de om = măsură pentru înălțimi (egală cu lungimea obișnuită a unui om)
de poslede = obișnuit, de rând
În felurimi sau (neobișnuit) pe felurime = în diferite feluri
În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obișnuit; fără să fugă
OBIȘNUÍ,obișnuiesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A câștiga sau a face să câștige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăța. 2. Tranz. A practica un anumit obicei, a avea o anumită deprindere. 3. Tranz. și refl. A (se) folosi (des), a (se) întrebuința. [Var.: (înv.) obicinuí vb. IV] – Din obicină (înv. „obicei” < bg.). (Sursa: DEX '98 )
A OBIȘNUÍ ~iésctranz. 1) A face să se obișnuiască. 2) A practica în calitate de obicei; deprindere. ~ plimbări la aer liber. ~iește să studieze la bibliotecă. /cf. bulg. obițno (Sursa: NODEX )
A SE OBIȘNUÍ mă ~iéscintranz. (urmat de determinări introduse prin prepoziția cu) A deveni cunoscut îndeaproape în urma unor contacte repetate; a se învăța; a se deprinde; a se familiariza. ~ cu noul colectiv. ~ cu lucrul. /cf. bulg. obițno (Sursa: NODEX )
OBIȘNUÍ vb. 1. v. aclimatiza. 2. (înv.) a metahirisi. (~ să bea zilnic cafea.)3. (pop.) a se îndătina, (înv.) a se politici. (Așa se ~ pe la noi.)4. (Transilv.) a sucui. (Așa ~ noi să facem.)5. v. deprinde. (Sursa: Sinonime )
A (se) obișnui ≠ a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui (Sursa: Antonime )
A se obișnui ≠ a se debarasa, a se dezvăța (Sursa: Antonime )
obișnuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. obișnuiésc, imperf. 3 sg. obișnuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. obișnuiáscă (Sursa: Ortografic )
