OBEDIÉNT, -Ă, obedienți, -te, adj. (Livr.) Supus, ascultător. [Pr.: -di-ent] – Din lat. obediens, -ntis, it. obbediente. (Sursa: DEX '98 )
OBEDIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Ascultător, supus; blând. [Pron. -di-ent. / cf. it. obbediente, lat. oboediens]. (Sursa: DN )
OBEDIÉNT, -Ă adj. ascultător, supus; docil. (< it. obbediente, lat. oboediens) (Sursa: MDN )
OBEDIÉNT adj. v. ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, supus. (Sursa: Sinonime )
obediént adj. m. (sil. -di-ent), pl. obediénți; f. sg. obediéntă, pl. obediénte (Sursa: Ortografic )
OBEDIÉNT ~tă (~ti, ~te) livr. Care este supus, ascultător. [Sil. -di-ent] /<lat. obediens, ~ntis, it. obediente (Sursa: NODEX )
| obedient adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | obedient | obedientul | obedientă | obedienta |
| plural | obedienți | obedienții | obediente | obedientele |
| genitiv-dativ | singular | obedient | obedientului | obediente | obedientei |
| plural | obedienți | obedienților | obediente | obedientelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
