(A fi) din os sfânt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare
(A fi) rupt din soare = (a fi) foarte frumos, de o deosebită frumusețe
(A fi) soare cu dinți = (a fi) frig pe vreme senină
(De) la răcoare = (de) la un loc umbrit, răcoros
(Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare
(Nici cât sau măcar) să orbești un șoarece = foarte puțin; deloc
A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simțul realității
A arunca (cu) praf în ochii cuiva = a încerca să înșele pe cineva, dându-i iluzia că lucrurile sunt altfel decât sunt în realitate, a induce în eroare
A arunca (sau a da) la coș = a arunca un lucru nefolositor sau lipsit de valoare
A arunca în închisoare = a închide, a întemnița
A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut pentru interlocutor
A avea culoare = a avea obrajii rumeni, arăta bine
A avea pe cineva la mână = a avea pe cineva în puterea sa (știind despre el lucruri compromițătoare)
A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii în legătură cu o întâmplare viitoare
A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală
A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeași părere cu cineva pentru a-i câștiga simpatia, favoarea; a linguși pe cineva
A căuta (sau a găsi) pete în Soare = a căuta cu orice preț defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu
A da din mâini (și din picioare) = a face eforturi pentru obținerea unui lucru, a se strădui, a-și da osteneala
A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare
A face (cuiva) onoare = a servi (cuiva) spre laudă, spre fală; a onora
A face (cuiva) un hatâr = a acorda (cuiva) o favoare; a satisface (cuiva) o dorință sau un capriciu
A face (sau a căpăta) picioare = (despre obiecte) a dispărea
A face lux = a duce o existență fastuoasă, foarte costisitoare; a se îmbrăca extrem de elegant și de costisitor
A face nazuri = a se comporta ca un om răsfățat, afectat, cu pretenții schimbătoare sau nechibzuite
A fi (sau a ajunge) la aman = a fi (sau a ajunge) la mare strâmtoare
A fi (sau a sta ca o) pisică plouată = a fi abătut, descurajat, fără chef; a arăta prost, a avea o ținută necorespunzătoare
A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume
A fi in dârdora însurătorii = a) a ține cu orice preț să se însoare; b) a fi în plină desfășurare a căsătoriei
A fi rupt din Soare = a fi deosebit de frumos
A fi rușinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se rușinează, a fi cauza dezonoarei cuiva
A frământa pământul = a bate pământul cu picioarele prin lovituri puternice și repetate
A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate
A i se pune (cuiva) soarele drept inimă = a i se face foame
A i se pune soarele drept în inimă = a i se face foame
A i se tăia (sau a i se înmuia) cuiva (mâinile și) picioarele = a avea o senzație de slăbiciune fizică; a nu se putea stăpâni (de emoție, de durere etc.)
A i se tăia cuiva (mâinile și) picioarele = a-i slăbi, a i se muia cuiva (mâinile și) picioarele
A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzația că nu se mai poate ține pe picioare (de emoție)
A induce (pe cineva) în eroare = a înșela, a amăgi
A intra pe (sau prin) ușa din dos = a obține o favoare (pe căi necinstite, prin protecție)
A lega (pe cineva) cobză = a lega (pe cineva) strâns (de mâini și de picioare)
A lega (pe cineva) de mâini și de picioare = a imobiliza (pe cineva); a nu lăsa (cuiva) posibilitatea să acționeze
A lega cuiva mâinile (și picioarele) sau a lega (sau a fi legat) de mâini și de picioare = a pune pe cineva sau a fi în imposibilitate să acționeze
A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze
A lovi (sau a plezni) (pe cineva) în pălărie = a spune cuiva o vorbă înțepătoare, a da cuiva o veste neașteptată și neplăcută
A lua (cuiva ceva) în nume de rău = a atribui cuiva o intenție răuvoitoare, a interpreta eronat o observație, un sfat
A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a mânca foc (pentru cineva) = a face tot posibilul, a fi gata la orice sacrificii (în favoarea cuiva), a apăra cu tărie pe cineva
A lua hainele la purtare = a îmbrăca în toate zilele hainele de sărbătoare
A mânca (sau a gusta) moarea (sau din moarea) cuiva = a avea de suportat supărarea, toanele cuiva
A nu avea (sau a fi fără) nici un Dumnezeu = a nu crede în nimic; a nu avea (sau a fi fără) nici un sens, nici o valoare, nici un gust
A nu fi cu picioarele pe pământ = a fi distrat, a nu avea simțul realității
OÁRE adv. interog. (De obicei întărește valoarea interogativă sau dubitativă a unei propoziții) Oare nu cumva a venit pe la d-ta pe-acasă? – Lat. volet. Cf. alb. vallë. (Sursa: DEX '98 )
OÁREadv. (atribuie celor spuse valoare interogativă sau dubitativă):~ așa să fie? Se poate ~? /<lat. volet (Sursa: NODEX )
OÁRE adv. (interogativ) 1. poate?, (astăzi rar) au?, (înv. și pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ți-am dat ce ai vrut?)2. dar?, păi? (~ așa să fie?) (Sursa: Sinonime )
OÁRE conj. v. fie, ori, sau. (Sursa: Sinonime )
oáre adv. – Servește pentru a întări interogația: atunci, așadar, deci. – Var. ori. Mr. ori. Lat. *volet, formă populară în loc de vult „vrea” (Tiktin, Scriban). Der. din oară „dată” (Candrea) e mai dificil semantic. – Var. ori, identică semantic în interogație, se preferă acum în alternanță ori... ori (sau... sau) și se pare să se nuanțeze diferit în compunere. Comp. doară (var. doar, fam. dor), adv. (atunci, deci, servește pentru a întări interogația; poate, întîmplător; măcar, cel puțin; posibil; numai; la urma urmei), în loc de de oare (după Cihac, I, 183; Candrea-Dens., 1270 și Candrea, din lat. de hora; după Philippide, Principii, 93, din lat. dolet; după Procopovici, Dacor., III, 629-42, în loc de a doua oară; după Scriban, din lat. *devolet; oarecine, pron. indef. (o persoană nedeterminată); oricine, pron. indef. (cineva); orișicine, pron. indef. (cineva); oarece, pron. indef. (un anumit lucru); ori(și)ce, pron. indef. (un lucru oarecare); oarecare (var. ori(și)care), adj. indef. (cineva); oarecînd, adv. (într-un timp nedeterminat, odată); ori(și)cînd, adv. (în orice moment, totdeauna); oarecît, adj. (o anumită cantitate); ori(și)cît, adj. (orice cantitate); oarecum, adv. (într-un anumit fel); ori(și)cum, adv. (de orice fel); oareunde, adv. (într-o anumită parte); ori(și)unde, adv. (în orice loc). Nuanțele indicate nu sînt perfect delimitate; oareși- este ceva mai rar decît oriși-. Pentru comp. cf. lat. -vult, sp. quiera, sl. ašte. Din rom. provine iud. sp. or „sau” (Wagner 75) și rut. vare (Miklosich, Wander., 20; Candrea, Elemente, 408). (Sursa: DER )
oáre adv. (Sursa: Ortografic )
OÁRĂ2,oare, s. f. (Reg.) Orătanie. – Lat. ovaria „ouătoare”. (Sursa: DEX '98 )
OÁRĂ3 s. f. v. oră. (Sursa: DEX '98 )
*oáre cáre adv. + pr. ( ~ dintre ei știe?) (Sursa: DOOM 2 )
*oáre când adv. + adv. ( ~ vom afla?) (Sursa: DOOM 2 )
oáră (oáre), s. f. – (Trans., Munt.) Pasăre de curte. – Var. hoară. Probabil din lat. *ōvāria „care dă ouă” (Candrea-Dens., 1295; REW 6128 preferă ipoteza unui der. rom. de la ou). E mai puțin probabilă der. din lat. *avula (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 836a) și încă și mai puțin cea din lat. ala (Tiktin). Se folosește mai ales la pl. – Der. orătanie (var. orătenie), s. f. (Olt., Munt., pasăre de curte; stîrpitură). (Sursa: DER )
oáră (zool.) s. f., g.-d. art. oárei; pl. oáre (Sursa: Ortografic )
