(A fi) cu inima ușoară = (a fi) fără griji, bine dispus, cu conștiința împăcată
(A fi) tras cu sfoara = (a fi) drept, aliniat
A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela
A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea; a scăpăta
A avea mână ușoară sau a fi ușor de mână = a lucra cu finețe și cu abilitate (ca medic)
A crede că tot ce zboară se mănâncă = a fi naiv, credul; a-și face iluzii
A căuta pe dracul și a găsi pe tată-său = a ajunge într-o situație și mai rea decât aceea anterioară
A da (cuiva) ghes = a) a da (cuiva) o lovitură ușoară (cu cotul); b) a îndemna, a stimula, a îmboldi, a zori (să întreprindă ceva)
A da sfoară în țară = a răspândi o veste, un zvon; a da de știre
A fi (sau a intra) în săptămâna oarbă (sau chioară) = a nu-și da seama de realitate, a acționa pe negândite
A fi între viață și moarte = a fi în pericol să moară
A fi) cu inima ușoară = (a fi) vesel, voios
A mâna apa la moara sa = a căuta să tragă singur toate foloasele
A nu avea (nici o) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut nici un ban
A nu avea (nici o) para (chioară) = a nu avea (nici) un ban
A nu avea para chioară sau (rar) a nu avea chioară în pungă = a nu avea nici un ban
A petrece ca găina la moară = a trăi bine, a avea un trai îmbelșugat
A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (în obraz) = a) a păcăli pe cineva, a trage pe sfoară; b) a face pe cineva de rușine
A rămâne pentru altă dată = a se amâna pentru o dată ulterioară
A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă
A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară
A sta (sau a ședea) cu mâinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a trândăvi; a sta cu mâinile în sân
A trage pe cineva pe sfoară = a înșela pe cineva (la socoteli)
A trage să moară = a fi în agonie, a-și trăi ultimele clipe
A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forța lucrurile, a exagera în ceva
A(-i tot) da din gură (sau cu gura) sau a-i umbla (ori a-i merge, a-i toca etc.) gura (ca o meliță, ca o moară stricată sau hodorogită sau ca o pupăză) = a vorbi repede și fără întrerupere; a flecări
A(-i) da (cuiva) apă la moară = a-i crea cuiva o situație favorabilă, a-i înlesni să facă un anumit lucru; a încuraja, a stimula
A-i lua (cuiva) apa de la moară = a-i crea (cuiva) condiții nefavorabile; a face să nu mai poată spune nimic
A-i lua (sau a-i tăia) (cuiva) apa de la moară = a) a priva pe cineva de anumite avantaje de care s-a bucurat; b) a întrerupe pe cineva în timp ce vorbește, a nu-i permite să mai vorbească sau a face să nu mai vorbească
A-i merge (sau a-i umbla, a-i toca) (cuiva) gura ca o moară (hodorogită sau stricată, neferecată etc.) = a vorbi mult (și inutil), a nu-i tăcea gura
A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul să moară
A-i sta (cuiva) moara = a nu-i mai merge bine; a nu mai avea profituri, avantaje
A-i umbla (cuiva) moara = a-i merge bine, a-i merge toate din plin
A-i veni (cuiva) apa la moară = a se schimba împrejurările în favoarea cuiva
De (mare) clasă sau (de) clasa întâi = de calitate superioară, de prima calitate, de (mare) valoare
Fată mare = fată la vârsta măritișului; virgină, fecioară
Fie-i țărâna ușoară! = (formulă rostită la înmormântarea sau la pomenirea unui mort) să se odihnească în pace! (Despre materiale) Cu greutate specifică redusă
La ziușoară = în zori de zi, dis-de-dimineață
La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală
Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic)
Pe genunchi = pe porțiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (când cineva șade)
Pe timpuri = demult, odinioară
Pe vremuri = odinioară, cândva, în trecut
Sfoară de moșie = moșie mică, moșioară
Traistă goală (sau ușoară) = sărăcie
Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de legat
a-i lua poslușul (cuiva) = a-i lua apa de la moară
făină nulaș(ă) = făină de calitate superioară
merge „coboară” = merge
În (sau de-o) parigorie = ca să facă pe voia cuiva, de hatârul cuiva; de formă, într-o doară
OÁRĂ2,oare, s. f. (Reg.) Orătanie. – Lat. ovaria „ouătoare”. (Sursa: DEX '98 )
OÁRĂ3 s. f. v. oră. (Sursa: DEX '98 )
OÁRĂ1,ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul în care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decât cel construit anul trecut. ◊ Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de câte ori! = în repetate rânduri, adesea. De puține ori = rareori. De câte ori = de fiecare dată. ◊ Loc. conj. Ori de câte ori = în toate rândurile, în toate cazurile când..., de fiecare dată. – Lat. hora. (Sursa: DEX '98 )
OÁRĂ orif. (la sing. precedat de un numeral ordinal; la pl. în componența numeralelor adverbiale) Fiecare dintre cazurile când se produce o întâmplare sau un fapt care se repetă; dată. Prima ~. A treia ~. De cinci ori. ◊ Ori de câte ori de fiecare dată. /<lat. hora (Sursa: NODEX )
OÁRĂ s. v. orătanie, pasăre. (Sursa: Sinonime )
OÁRĂ s. dată. (Prima ~.) (Sursa: Sinonime )
oáră (oáre), s. f. – (Trans., Munt.) Pasăre de curte. – Var. hoară. Probabil din lat. *ōvāria „care dă ouă” (Candrea-Dens., 1295; REW 6128 preferă ipoteza unui der. rom. de la ou). E mai puțin probabilă der. din lat. *avula (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 836a) și încă și mai puțin cea din lat. ala (Tiktin). Se folosește mai ales la pl. – Der. orătanie (var. orătenie), s. f. (Olt., Munt., pasăre de curte; stîrpitură). (Sursa: DER )
oáră (óri), s. f. – 1. (Înv., rar) Oră, ceas. – 2. Dată. – Mr., megl. oară. Lat. hōra (Densusianu, Hlr., 223; Pușcariu 1213; Candrea-Dens., 1270; REW 4176), cf. alb. herë (Philippide, II, 644), it., prov. ora, fr. heure, sp., port. hora. Expresia a-și veni în ori (Bucov., Trans., Banat, a-și veni în fire) pare să aibă la bază același cuvînt. – Der. ao(a)re(a) (var. ao(a)ri), adv. (înv., o dată; cînd), cu a- adverbial, cf. alb. aherë. (Sursa: DER )
de câte ori loc. adv. (Sursa: Ortografic )
oáră (zool.) s. f., g.-d. art. oárei; pl. oáre (Sursa: Ortografic )
