OȚETÁR, (1, 3) oțetari, s. m., (2) oțetare, s. n. 1. S. m. (Înv.) Persoană care fabrică sau vinde oțet. 2. S.. Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se pun oțet și untdelemn. 3. S. m. Arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii, ale cărui frunze și scoarță, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie, iar fructele pot fi folosite la fabricarea oțetului (Rhus typhina). – Oțet + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OȚETÁR s. (BOT.) 1. (Rhus typhina) (înv. și reg.) scumpie. 2. oțetar fals v. cenușar. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

oțetár (serviciu de masă) s. n., pl. oțetáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

OȚETÁR1 ~e n. 1) Sticluță în care se servește oțetul la masă. 2) Serviciu de masă alcătuit din sticluțe pentru oțet și untdelemn. /oțet + suf. ~ar (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

OȚETÁR2 ~i m. Arbore sau arbust cu tulpina și ramurile păroase, cu frunze eliptice, zimțate, cu flori mici, galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii, cultivat pentru producerea taninelor și a oțetului. /oțet + suf. ~ar (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard